Sindromul clădirii bolnave

Sinteza Seppänen & Fisk (2002), citată de LBNL, arată că prevalența simptomelor SBS (iritații oculare și nazale, dureri de cap, oboseală) este cu 30–200% mai mare în clădirile cu aer condiționat față de cele ventilate natural, rezultat confirmat și în climate tropicale (Graudenz 2005). Studiile din Italia (1992) și India (2023) raportează prevalențe ridicate și absenteism în clădiri climatizate. Explicația cea mai plauzibilă, susținută de studiul Menzies (2003), este contaminarea microbiană a bateriilor și tăvilor umede. Pentru birouri cu multe split-uri, igienizarea anuală și aerisirea sunt măsuri cu raport cost/beneficiu excelent.

Mendell et al. (Indoor Air, 2008) au analizat 100 de clădiri de birouri din studiul EPA BASE: lipsa inspecțiilor programate ale sistemului HVAC s-a asociat cu OR 2,2 pentru simptome oculare, 1,6 pentru tuse și 1,5 pentru simptome de căi respiratorii superioare; curățarea rară a bateriilor și tăvilor cu OR 1,6 pentru dureri de cap; umidificarea prost întreținută cu OR 1,8 pentru oboseală/dificultăți de concentrare. Este una dintre cele mai directe dovezi că frecvența întreținerii se vede în simptomele ocupanților. Pentru firme, un program de întreținere documentat nu este doar tehnic, ci și o măsură de sănătate ocupațională.

Studiul dublu-orb Menzies et al. (The Lancet, 2003), pe 771 de angajați din trei clădiri, a pornit și oprit lămpi UV-C montate pe bateriile de răcire și tăvile de condens fără știrea ocupanților: microorganismele de pe suprafețele iradiate au scăzut cu aprox. 99%, iar simptomele legate de muncă cu aprox. 20% în ansamblu, cele respiratorii cu aprox. 40% și cele mucoase cu aprox. 30%. OMS citează acest studiu ca dovadă că microbii din sistemele de climatizare afectează sănătatea ocupanților. Concluzia pentru split-uri: dacă eliminarea microbilor de pe baterie reduce simptomele, curățarea mecanică a aceleiași baterii are același scop.